Sergiu Nicolaescu si gibonii
Funeralii publice in Nepal
Nu am vazut imaginile de la crematoriu. Doar am auzit ce s-ar fi intamplat acolo. Unii faceau referire la „manifestanti” prin termenul gloata. Nu cred ca as mai fi avut stomac si pentru ei. Imi fusese deja intors pe dos de ceea ce am vazut in studiourile tv.
Nu am auzit nici macar o singura voce rationala pe sticla. Poate nu m-am uitat pe posturile corecte. Cine stie!?
In schimb am auzit pseudo argumentul legat de mantuire. Cica: daca nu este ingropat, nu mai ajunge in rai. Toata lumea parea ca ia in serios prostia asta. Sa facem cateva asumptii. Sa preupunem ca raiul ar exista si ca ar exista un zeu judecator (nu jucator, ca Basescu).
Atunci zeul ala n-ar trebui sa judece mortul dupa faptele proprii? De ce ar rata Sergiu Nicolaescu mantuirea? Ca doar nu si-a dat foc singur si nici nu se poate ingropa singur. Astea-s fapte ale altora asupra carora defunctul nu mai are niciun control. El, in cel mai bun caz, si-a dorit acest lucru si asta nu se mai poate schimba. A comis-o; daca e sa folosim un limbaj colocvial. Faptele lui s-au incheiat in momentul mortii. Tot restul sunt fapte ale celor ramasi vii.
Ce pot spune? O tara de giboni!
Stiu ca nu e frumos sa generalizez, dar cred ca nu gresesc. N-am vazut nicio licarire de ratiune si ma tem ca am intrat in noaptea polara a mintii.
Lasă un comentariu
Comentarii la:
- A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
Scepticul amator 
mie mi-e deja silă de oamenii aceștia din presă care, în loc să dea o tentă pozitivă lucrurilor și să îndrepte discuțiile spre ceva ce zidește, au lăsat lucrurile să alunece, în așa fel încât să nu poată fi acuzați, dar să se bălăcească în șoapte jenante. pe de altă parte, mi-e silă de babele și moșii care huiduie, pentru că un om a luat o decizie, o decizie la care nimeni nu are dreptul să comenteze – dar acest grup omogen(izat) de creiere spălate își permite.